Declarație de caz de schimbare C ++ cu EXEMPLU

Cuprins:

Anonim

Ce este un comutator?

Instrucțiunea switch ajută la testarea egalității unei variabile cu un set de valori. Fiecare valoare comparată este cunoscută ca un caz.

Vedeți comutatorul ca o instrucțiune de ramură multiplu. Puteți schimba execuția programului în diferite părți pe baza valorii expresiei.

În acest tutorial C ++, veți afla:

  • Ce este un comutator?
  • Când se folosește un comutator?
  • Cuvântul cheie pauză
  • Sintaxă
  • Exemplul 1
  • Exemplul 2

Când se folosește un comutator?

Comutatorul este similar cu if

... altfel ... dacă scară. Cu toate acestea, generează un cod mai curat și ușor de înțeles. Comutatorul este, de asemenea, mai rapid în comparație cu dacă ... altfel ... dacă scară. Utilizați instrucțiunea switch când trebuie să comparați valoarea unei variabile cu un set de alte valori.

Cuvântul cheie pauză

Cuvântul cheie break este utilizat în instrucțiunea switch. Împiedică rularea codului în următoarea carcasă. Termină o secvență de instrucțiuni.

Când compilatorul C ++ întâlnește un cuvânt cheie break, executarea comutatorului se încheie și controlul sare la linia care vine după instrucțiunea switch. Utilizarea unei instrucțiuni break într-un switch este opțională. Dacă nu este utilizată, execuția continuă cu cazul următor.

Sintaxă

Iată sintaxa pentru instrucțiunea switch:

switch (variable){case 1:break;case 2:break;default:}

Parametrii de mai sus sunt explicați mai jos:

  • Variabilă: Aceasta este variabila pentru care urmează să se facă comparație.
  • Caz: Există multe declarații de caz. Fiecare compară variabila cu o valoare diferită.
  • Pauză: acest cuvânt cheie împiedică executarea să continue la următoarea instrucțiune de caz.
  • Implicit: este opțional. Se precizează ce ar trebui făcut, valoarea variabilei nu se potrivește cu niciun caz.

Exemplul 1

#includeusing namespace std;int main(){int x = 20;switch (x){case 10:cout<<"X is 10"; break;case 20:cout << "X is 20"; break;case 30:cout << "X is 30"; break;default:cout<<"X is not 10, 20 or 30"; break;}return 0;}

Ieșire:

Iată o captură de ecran a codului:

Explicatie cod:

  1. Includerea fișierului antet iostream în codul nostru. Ne va permite să citim și să scriem pe consolă.
  2. Includerea spațiului de nume std pentru a-și folosi clasele și funcțiile fără a-l apela.
  3. Apelarea funcției main () în cadrul căreia ar trebui adăugată logica programului.
  4. {Marchează începutul corpului funcției main ().
  5. Declararea unei variabile x și inițializarea acesteia la 20.
  6. Folosind instrucțiunea switch și trecându-i argumentul x. Înseamnă că trebuie să comparăm valoarea variabilei x cu un set de alte valori.
  7. {Marchează începutul corpului comutatorului.
  8. Comparând valoarea variabilei x cu o valoare de 10.
  9. Declarație care trebuie executată dacă cazul de mai sus este adevărat, adică dacă x este 10. Pauza împiedică executarea să continue la următorul caz.
  10. Comparând valoarea variabilei x cu o valoare de 20.
  11. Declarație care trebuie executată dacă cazul de mai sus este adevărat, adică dacă x este 20. Pauza împiedică executarea să continue la următorul caz.
  12. Comparând valoarea variabilei x cu o valoare de 30.
  13. Declarație care trebuie executată dacă cazul de mai sus este adevărat, adică dacă x este 30. Pauza împiedică executarea să continue la cazul următor.
  14. Valoarea implicită ne ajută să afirmăm ce trebuie făcut dacă valoarea variabilei x nu este 10, 20 sau 30.
  15. Declarație care trebuie executată dacă cazurile de mai sus nu sunt adevărate, adică dacă x nu este 10, 20 sau 30.
  16. Sfârșitul corpului unei declarații de comutare.
  17. Funcția main () ar trebui să returneze o valoare dacă programul rulează bine.
  18. Sfârșitul corpului funcției main ().

Exemplul 2

#include using namespace std;int main() {int choice;cout << "Enter 1, 2 or 3: ";cin>> choice;switch (choice){case 1:cout << "Choice 1"; break;case 2:cout << "Choice 2"; break;case 3:cout << "Choice 3"; break;default:cout << "Not 1, 2 or 3"; break;}}

Ieșire:

Iată o captură de ecran a codului:

Explicatie cod:

  1. Includerea fișierului antet iostream în codul nostru. Ne va permite să citim și să scriem pe consolă.
  2. Includerea spațiului de nume std pentru a-și folosi clasele și funcțiile fără a-l apela.
  3. Apelarea funcției main () în cadrul căreia ar trebui adăugată logica programului. {Marchează începutul corpului funcției main ().
  4. Declararea unei variabile întregi numită alegere.
  5. Tipărirea unui text pe consolă.
  6. Solicitând utilizatorului să introducă valoarea dorită.
  7. Folosind instrucțiunea switch și transferându-i alegerea argumentului. Înseamnă că trebuie să comparăm valoarea alegerii variabilei cu un set de alte valori.
  8. {Marchează începutul corpului comutatorului.
  9. Comparând valoarea alegerii variabilei cu o valoare de 1.
  10. Declarație care trebuie executată dacă cazul de mai sus este adevărat, adică dacă alegerea este 10. Pauza împiedică executarea să continue la următorul caz.
  11. Comparând valoarea alegerii variabilei cu o valoare de 2.
  12. Declarație care trebuie executată dacă cazul de mai sus este adevărat, adică dacă alegerea este 2. Pauza împiedică executarea să continue la următorul caz.
  13. Comparând valoarea alegerii variabilei cu o valoare de 3.
  14. Declarație care trebuie executată dacă cazul de mai sus este adevărat, adică dacă alegerea este 3. Pauza împiedică executarea să continue la următorul caz.
  15. Valoarea implicită ne ajută să afirmăm ce trebuie făcut dacă valoarea alegerii variabilei nu este 1, 2 sau 3.
  16. Declarație care trebuie executată dacă cazurile de mai sus nu sunt adevărate, adică dacă alegerea nu este 1, 2 sau 3.
  17. Sfârșitul corpului declarației de comutare.
  18. Sfârșitul corpului funcției main ().

rezumat

  • Declarația switch ne ajută să creăm un simplu dacă ... altfel ... dacă scară.
  • Instrucțiunea switch are o sintaxă clară și simplă decât dacă ... altfel ... dacă scară.
  • Instrucțiunea switch ar trebui utilizată atunci când trebuie să comparați valoarea unei variabile cu un set de alte valori.
  • Valorile sunt adăugate la instrucțiunile de caz.
  • Cuvintele cheie de întrerupere opresc execuția de la următorul caz.
  • O parte implicită opțională este utilizată pentru a indica acțiunile care trebuie întreprinse dacă nu se potrivește niciun caz.